De nu pot dormi in unele nopti? Pentru ca am angajat un ingeras care zice bancuri proaste! De ce nu pot sa ma trezesc dimineata? Pentru ca e canadian si are impresia ca e de abia 10 seara deci insista sa dorm. De ce ne sta mereu paru rau dimineata fetelor? Ca o mie de pitici l-au folosit ca teren de joaca noaptea trecuta. De ce imi rod unghiile? Pentru ca in fiecare zi ma duc la salonul care are sloganul : Transformam unghiutele in ciocolatele! IREZISTIBIL va zic eu. De ce nu invat de multe ori si mizez pe alte solutii? Pentru ca imi testez capacitatile de intuitie si de descurcare in orice situatie. De ce am blog? Pentru ca decat sa-mi treaca ganduri prin minte si sa le dau uitarii mai bine le stochez aici. Daca mai aveti intrebari despre mine, here you can Ask Georgi.
23:17 -
Posted by Anita Maria Georgiana -
1 comentarii
De dimineata zeci de cereale marsaluiau pe masa din bucatarie gata de atac. La scoala, o mie de pagini strigau indurerate dupa ajutor. Pe drum spre casa, am zarit mii de fulgi albi ce se zbateau nervosi prin adieri de vant. In camera mea am simtit peretii prabusindu-se de melancolie si monotonie. In parc 10 copaci isi plecau crengile despicate catre alee, o armata de fire de iarba striga indemnuri de batalie si raul ascundea sub valurile lui o furie inca nedezlantuita. E seara. Stele parca au luat-o si ele razna. Nori negrii de furie trec rapid, lasand in urma puzderie de stele ce pulseaza nerabdator. Ce se petrece? E in mintea mea? Sau poate natura a fost mereu asa, numai ca nu am observat-o...sau poate...poate vine un razboi. Al fortelor. Al marimii. Al puterii. Al dominatiei. Dupa ce am fost creati de natura i-am intors spatele. S-o fi suparat? Ramane de vazut. Rachete nucleare, bombe, armuri si soldati bine antrenati sau cutremure, tsunami-uri, furtuni si ape involburate? E batalia tuturor si poate mai avem o sansa, sa-i cerem scuze. Am lasat-o fara podoabe, hai sa-i punem "implanturi" de arbori. Am secat-o, hai sa-i facem o perfuzie. Am sugrumat-o sub beton, hai s-o lasam sa respire. Hai!
20:58 -
Posted by Anita Maria Georgiana -
1 comentarii
Libertate?! Ştim oare ce însemnă cu adevărat?! Ştim s-o preţuim la adevărata valoare?! Ce este libertatea acum: un comportament, un viciu, un stil? Este o atitudine încrezătoare întinsă la maxim spre impertinenţă, un pachet de ţigări gol aruncat neglijent la marginea trotuarului sau poate o şuviţă de păr îndrăzneaţă ce se sfârşeşte cu o podoabă capilară multicoloră. Ce era libertatea atunci, pe vremuri apuse şi constrânse de un sistem creator de tipare şterse? Era un dar. Era lucrul de nepreţuit şi singurul, pe lângă familie, care mai aduna zâmbete şi întreţinea speranţe cu gândul că „va fi bine”, deşi domnia acestui sistem părea că nu se va mai sfârşi. Şi deodată ce tiparele s-au prăbuşit a apărut diversitatea, libertatea adevărată de a te exprima şi strădania tuturor de a ieşi în evidenţă. Normalitatea a ajuns la maxim, rotiţele acestui mecanism se mişcă din ce în ce mai greoi, cu un scârţâit asurzitor, ducând în spate generaţiile de tineri dornici de afirmare prin orice mijloace.
Ceea ce „atunci” era de nepreţuit, „acum” e rutină, o banalitate. Omniprezente, povestioarele despre „epoca de aur”, starnesc câte un „Pff...”, sau un „aha” plictisit tinerilor de azi. Dorinţa extremă de afirmare îi orbeşte pe toţi şi nu ne dăm seama că, „a fi diferit”, înseamnă acum „a fi normal”, separat fiecare crede că e special şi că are acel „ceva”, nerealizând că e la fel ca toate celelalte persoane „speciale”. Un tânăr nu se droghează pentru că o face cel mai bun prieten, nu consumă alcool pentru că o face şi vecinul, nu fumează pentru că o face colegul, ci pentru că vrea să fie special şi cum viciile sunt cele mai uşoare „atuuri” de dobândit, se rezumă la atât. Adevăratul sens al cuvântului „special” stă în esenţa pasiunii şi dăruirii unei persoane către o anumită latură a acestei lumi, pe care o explorează la nesfârşit, excelând in ceea ce face.
Prea multă libertate aduce oamenii în stadiul primar, în care instinctele erau primordiale şi urmate cu perseverenţă. Nejudecând din perspectiva viitorului, mulţi tineri işi resping propriu-zis viaţa prin experimentele neobişnuite pe care le exercită asupra propriei existenţe. Fie că e vorba de droguri, ţigări, alcool, modificări corporale, tunsori ciudate sau îmbrăcăminte provocatoare, tinerii găsesc o cale de ieşire din lumea reală, normală şi din viaţa cotidiană prin micile escapade ca cele menţionate, acestea urmând să devină vicii ireversibile. Astfel, un asemenea tânăr poate fi perfect comparat cu un puşcăriaş ce şi-a petrecut jumătate din viaţă în închisoare, diferenţa fiind tocmai libertatea, faptul că cel inchis consideră că libertatea e cel mai de preţ lucru pe care l-ar putea avea şi nu îl deţine, pe când cel liber, o exploatează la maxim fără prejudecăţi sau principii care l-ar putea salva din propria încătuşare.
Caracterul se formează aici, în lumea reală, cu bune şi rele, alături de părinţi si şcoală. Deşi această instituţie nu mai este ce era odinioară, ea încă formează oameni, punandu-le în faţă şi învăţându-i un prim rând de reguli care ar trebui respectate. Această pregătire nu şi-ar avea rostul dacă nu ar fi urmată de o conduită specifică. Odată ce a fost atins pragul haosului, bucuriile vieţii se prăbuşesc sub fumul înecăcios al viciilor şi o viaţă întreagă ce acum ceva timp stătea la picioarele tale se curmă către declin.
Libertatea este tot ce e rău şi nejustificat ceea ce s-ar putea face, dacă nu este folosită constructiv, în favoarea propriei persoane. Acest dar este un mod de a face o viaţă frumoasă, căci chiar şi atunci când totul se prabuşeşte, tu încă eşti liber şi o poţi lua de la capăt.
De la adolescent către adolescenţi sau orice public: Viaţa este frumoasă şi merită a fi trăită într-un mod frumos, nu curios!
20:00 -
Posted by Anita Maria Georgiana -
1 comentarii
Doar o viata nu-mi ajunge sa ma amuz pe cinste de cazaturile "in nas" ale celorlati, fie reale sau morale; sa zambesc la trecerea unui tanc de cativa anisori pe strada, ceea ce altii considera inutil; sa zambesc parsiv cand tata imi zice apasat "Totoooo!", dupa ce probabil ca i-am zis ceva frustrant; sa fac fete haioase de stres cand o aud pe vesnica mea colega de banca zicand disperata: "O sa luam 4!"; sa imi stresez cainele cu mustrari desi n-a facut nimic rau; sa o infricosez pe mama cu actele mele "lesinate"; sa il flatez ironic pe tata "Esti un adevarat geniu!"; sa imi pudrez nasul "lucios", ignorand comentariile infundate ale lu` mama "Nu-ti sta bine"; sa ma doara indestul capul dupa o zi obositoare de scoala; sa vorbesc singura in oglinda: "Doamne ce sprancene am! Cate puncte negre!!!"; sa imi cada din luna in luna plombele, asta pentru ca imi plac alimentele dulci si tari; sa sparg cate un ou de fiecare dtaa cand mama cumpara 10, "Cee!? Numaru` 9 e preferatu` meu!" sau "Au mai mult loc in frigider!"; sa stau sub dusul fierbinte pana cand apa se face rece ca gheata - fac asta ca sa ii aud pe ai mei apoi: "Cum poti sa stai atat?! Acum eu cum mai fac baie!?"; sa zambesc ca un copil tembel in fata parintilor cand vreau ceva ce-mi place ^^ - probabil cedeaza de la presiunea zambetului meu mortal; sa rad cu prietenii de englezisme si nemtisme (un curent gen "Coana Chirita"): "bancesion, Georgiena", "du, stiutan", etc; sa jucam rolurile lui Sherlock Holmes si partenerul sau Watson (eu si colega de banca), inventand presupuse scenarii despre profesori; sa ne amuzam unii din colegi cu farse pe care le facem celorlalti colegi - biletele de dragoste trimise de un/o colega al carui scris il imitam; sa vizitez destul doctorul ca sa-i fac pe plac mamei; sa fiu destul de curajoasa sa-mi indeplinesc visele rebele care zvacnesc cu putere in mintea mea aiurita; DOAR O VIATA NU-MI AJUNGE SA-MI TRAIESC VIATA ASA CUM VREAU!
23:32 -
Posted by Anita Maria Georgiana -
1 comentarii
...Azi, navigand pe net ca orice adolescent in cautare de sine, intru in site-ul meu de suflet, youtube si dau sa caut o oarecare melodie (care cred ca am visato) cu "say hey"....well...si peste ce dau? Peste tipu asta: Michael Franti si o melodie numita "Say Hey". M-am indragostit pe loc (caci la mine daca nu e dragoste la prima ascultare, nici n-are sa mai fie altcumva). Ceea ce mi-a placut..e faptul ca are melodii cu mesaj! si foarte pozitive, optimiste. So, check out: http://www.youtube.com/watch?v=01FE9cPXE3M
Da stiu, fizicul de " rasta man " neingrijit stramba nasuri de multe ori, insa ascultati; vocea asta patrunzatoare, versurile cu sens si ritmul numai bun sunt un izvor de inspiratie.
Ca o incheiere ceva despre mine si ultimele mele activitati de cand nu am mai scris (de mult), toate s-au invartit in jurul vremii de afara care s-a jucat cu mine de parca ar modela iepurasi din plastilina! Cateodata mai gri, cateodata mai roz, cum o da Domnu`. Vremea asta e ca o punga de pufuleti pe terminate. Stiti cum e, mananci, mananci, iti plac la nebunie, pana cand spre sfarsit ti se face greata si de abia poti sa mai indesi si ultimu` pufulete in gura ta uscata :-& (imi plac pufuletii=X). Ok alte povesti mai incolo ca ma cheama cerurile sa le mai dezgolesc o parte din lumea neinchipuita, cu imaginatia mea diabolica! ^^. Tai - Tai!
Da stiu, fizicul de " rasta man " neingrijit stramba nasuri de multe ori, insa ascultati; vocea asta patrunzatoare, versurile cu sens si ritmul numai bun sunt un izvor de inspiratie.
Ca o incheiere ceva despre mine si ultimele mele activitati de cand nu am mai scris (de mult), toate s-au invartit in jurul vremii de afara care s-a jucat cu mine de parca ar modela iepurasi din plastilina! Cateodata mai gri, cateodata mai roz, cum o da Domnu`. Vremea asta e ca o punga de pufuleti pe terminate. Stiti cum e, mananci, mananci, iti plac la nebunie, pana cand spre sfarsit ti se face greata si de abia poti sa mai indesi si ultimu` pufulete in gura ta uscata :-& (imi plac pufuletii=X). Ok alte povesti mai incolo ca ma cheama cerurile sa le mai dezgolesc o parte din lumea neinchipuita, cu imaginatia mea diabolica! ^^. Tai - Tai!
17:57 -
Posted by Anita Maria Georgiana -
2
comentarii
"Ma inspiri", ii zise intr-o zi gandacul de balegar, albinei. Asa a inceput totul. Gandacul inspirat avansase in cariera datorita albinutei, ajungand sa lucreze cu de al`de Matache Sadicu` , Carolli Italianu` sau Angst Sperietu`. Ce gandac fericit era el. Mai rar gasesti gandaci asa ca el, dar albinuta "nu" si "nu". Nu stia ce pierde. Puteau sa se scalde in balegar pana la adanci batraneti fara sa mai fie nevoie sa mai munceasca vreodata. Dar albinuta n-a vrut. Asa ca gandacul nostru s-a gandit sa ii dea albinutei de Bleahntines Day o statuie in marime naturala, exclusiv din balegar reperezentand-o pe ea. Si astfel, de dimineata, in drumul spre florile ei, albinuta trecu pe desupra depozitului de balegar al gandacului si ce-i vazura ochii?! Ditamai statuia statea agatata pe intersectia dintre frunzele Molia Jucausa si Coconul Vesel! Biata albina isi incetini zborul si cobori la gandac, care tinea in maini o pancarta uriasa pe care scria : "Happy Bleahntines Day!" . "Mai Vali, mai (caci Vali il chema pe gandacul de balegar), o relatie intre noi n-are sa functioneze! Niciodata! Suntem prea diferiti! Mie im plac florile, tie balegarul, nu avem cum". "Dar Valentina! (caci asa o chema pe albinuta) TE IUBESC! Nu renunt asa usor! Ma sacrific. Renunt la balegar pentru tine! Ma mut in Casa Florilor cu tine!", "Ai face tu asta pentru mine?", zisa cu aripioarele tremurande mica albinuta. "DA!", striga gandacul. Si plecara fericiti spre Stupul Fericirii. Povestea lor de dragoste impresiona lumea si asa aparu Bondarul (copil al albinutei si al gandacului)...Sfarsit! Aaaa si a aparut Valentines Day, dupa numele celor doi protagonisti in loc de Bleahntines Day.
Designed by Johnny Walker