Let`s Dance

"Ma inspiri", ii zise intr-o zi gandacul de balegar, albinei. Asa a inceput totul. Gandacul inspirat avansase in cariera datorita albinutei, ajungand sa lucreze cu de al`de Matache Sadicu` , Carolli Italianu` sau Angst Sperietu`. Ce gandac fericit era el. Mai rar gasesti gandaci asa ca el, dar albinuta "nu" si "nu". Nu stia ce pierde. Puteau sa se scalde in balegar pana la adanci batraneti fara sa mai fie nevoie sa mai munceasca vreodata. Dar albinuta n-a vrut. Asa ca gandacul nostru s-a gandit sa ii dea albinutei de Bleahntines Day o statuie in marime naturala, exclusiv din balegar reperezentand-o pe ea. Si astfel, de dimineata, in drumul spre florile ei, albinuta trecu pe desupra depozitului de balegar al gandacului si ce-i vazura ochii?! Ditamai statuia statea agatata pe intersectia dintre frunzele Molia Jucausa si Coconul Vesel! Biata albina isi incetini zborul si cobori la gandac, care tinea in maini o pancarta uriasa pe care scria : "Happy Bleahntines Day!" . "Mai Vali, mai (caci Vali il chema pe gandacul de balegar), o relatie intre noi n-are sa functioneze! Niciodata! Suntem prea diferiti! Mie im plac florile, tie balegarul, nu avem cum". "Dar Valentina! (caci asa o chema pe albinuta) TE IUBESC! Nu renunt asa usor! Ma sacrific. Renunt la balegar pentru tine! Ma mut in Casa Florilor cu tine!", "Ai face tu asta pentru mine?", zisa cu aripioarele tremurande mica albinuta. "DA!", striga gandacul. Si plecara fericiti spre Stupul Fericirii. Povestea lor de dragoste impresiona lumea si asa aparu Bondarul (copil al albinutei si al gandacului)...Sfarsit! Aaaa si a aparut Valentines Day, dupa numele celor doi protagonisti in loc de Bleahntines Day.

Nimic. Asa incepe totul. Cu nimic. Nimic colo, nimic ici. Asa se creeaza viata. Ca si cu maimutele si chestii stiti voi. Ca puricii, uite unu! Nu mai e. Ba e colo. Ba e aici. Si ia uite nu mai e! Asa apar si dispar evenimente din viata noastra.
Dimineata: Picam din ceruri ca musca-n lapte. Miauuuu! Urmeaza "toaleta", cand ne aranjam blanita. Si bzzzzz bzzzzz ca albinutele.
Pranz: Furnici in toata voia ce sa mai. Ca musuroiu` nu se termina singur. Numai ca se mai trezeste cate un furnicar sa mai "rada" din colegi ca doar e criza, nu?
Dupa-amiaza: In drum spre casa alergand ca si cainii, numai ca noi avem si covrigi in coada. Suntem cu mot. Mai gaini cateodata, mai cocosi altadata.
Seara: Vegetam ca lenesii in fata unui bambus pana ametim si dupa ne creem cocon si zburam sus spre tarile calde....

Iata`ma aici, plictisindu-ma intens in ziua asta morocanoasa. Pare ca Dumnezeu a dat foc la aripioare de ingeri invechite si acum pufurile astea mici si albe se revarsa peste noi...nah, ce sa-i facem..ingerasii si-au reinnoit garderoba. Tacem si ne supunem. E asa un aer toxic in jur ca tusesc intr-una. Probabil cineva acolo sus a scapat borcanu` cu gripa iar pe jos:-L! De data asta l-a nimerit pe ala cu cea porcina. Pff, neatenti sunt ingerasii astia. Dar noi, dupa cum as zice, "am mancat verdeata de pe salata" si am ramas fara paduri si prin urmare oxigen. Eco, nu? Bang! Ce s-a auzit? A... nimic, vecinu`! Iar a explodat "o priza". Omu` asta innebuneste pe zi ce trece. Pfuiii...Eu plec acum. Ma cheama savana. Cica are pentru mine o laguna misto. Paa!

Cine sunt eu?...Cine sunteti voi?...Suntem noi, toata lumea, iar eu acel cineva ce se gandeste la asta acum. Oricine se poate gandi la asta dar nimeni nu cred ca o face acum. De ce? Pentru ca asta ar insemna ca de fiecare data cand este citit ceea ce am scris cineva sa se gandesca la asta. Nu e o probabilitate mare...in fine..Universul este intr-o continua evolutie, situat intr-un spatiu cosmic presupus infinit. Si daca e infinit, oare chiar nu exista fiinte mai evoluate ca noi? (nu cred in extraterestrii, dar in fine). Suntem primitivi. Spun asta pentru ca dupa cum se vede, nu am mai evoluat de la stadiul de conflict pe plan comunicativ. Poate ne sta in fire; instinctele belicoase ne sunt caracteristice. maintreb, oare exista alte fiinte care si-au cladit propria Arcadia? Fiinte care nu merg, zboara sau se teleporteaza , care isi vorbesc fara sa scoata un sunet; fiinte care au ajuns la pace absoluta. Pueril. Stiu. Metagalaxia este un nimic pe langa ce e acolo, in infinit! Infinitul marginit. Aberatii Aberatii...probabil ca aveti impresia ca imi pun prea multe intrebari...asa ca am sa incetez cu explicatiile infantile si pentru inceput inchei...

Desigur, fiecare om este inzestrat cu un caracter aparte dat de Dumnezeu sau Alah sau Budha sau alti zei. (nu incerc sa spun ca nu cred in Dumnezeu, dar am o oarecare diferita opinie pe care o voi dezvalui mai tarziu). Oare merita sa-ti faci griji pentru lucruri marunte ca o cearta la servici sau in cuplu, o paine in minus pe masa sau facturile la curent? Va spun eu, nu! De ce ? Pentru ca a existat(si unele inca exista) Zidul Berlinului, comunismul, criza economica, bomba nucleara, tsunamiul, cancerul, SIDA, holocaustul sau MOARTEA. Ce se intampla cu lumea? Incotro merge? O directie gresita cu siguranta. Esecul nu este o solutie.Asta ar strica totul, nu?Dar ce sa strice? Si atunci ce este de facut?Nimic, pentru ca sunt mult prea multi oameni carora nu le pasa ca sa conteze ca TIE iti pasa. Complicat lucru. N-am sa tratez acum problema existentialitatii, las asta pe seama filozofilor.Simt nevoia sa ma refugiez, sa scap de intebarile astea ce-mi ataca gandirea pe neasteptate.Am sa fug, da, asa am sa fac! Uite un scenariu potrivit: o luna palida pe inaltul cerului, un vant rece care sa-mi strapunga parul, un drum ceruit ce pare ca se topeste sub picioarele mele - cel mai relaxant loc in care as putea sa-mi pun gandurile in ordine...