Where`d you go...I miss you so: Copilarie. Te dispretuiesc ca existi, ca ne inveti cum sa mergem pe bicicleta, ca ne inveti sa scriem, sa citim sa gandim. Te dispretuiesc pentru ca esti atat de frumoasa. Sunt geloasa pe puritatea ta ce nu o voi mai putea revendica niciodata.
Odata pleci de acasa cu prietenii, iti faci de cap ca un "om mare" uiti ca esti copil, te intorci acasa si constati ca acea entitate, acea copilarie a plecat suparata lasand vraiste totul in urma ei. Dar normal ca nu iti pasa. Te bucuri ca ai scapat de ea si totusi la un moment dat te trezesti strigand din senin : Please, come back home! Si nu se mai intoarce...atunci iti incatusezi contiinta obligand-o sa accepte ca e gata, ca a plecat si ca trebuie s-o uiti. O uiti in sfarsit si cand e totul perfect, iti amintesti... de pierderea aia din trectul tau pe care o regreti asa mult si suferi ca ai dat-o afara din sufletul tau si iti promiti ca n-o sa-i lasi pe copiii tai s-o faca, dar e prea tarziu. In zilele astea maturizarea apare din ce in ce mai devreme..cu toate astea, e bine. E bine ca acei copii ce se nasc si nu mai sunt copii din primul an de viata nu vor mai suferi aceasta pierdere. NU vor mai gusta din aceasta dulce miere a vietii, nu vor stii ca exista ceva mai bun ca viata de rutina ca adult...Copilarie, te vreau!
Odata pleci de acasa cu prietenii, iti faci de cap ca un "om mare" uiti ca esti copil, te intorci acasa si constati ca acea entitate, acea copilarie a plecat suparata lasand vraiste totul in urma ei. Dar normal ca nu iti pasa. Te bucuri ca ai scapat de ea si totusi la un moment dat te trezesti strigand din senin : Please, come back home! Si nu se mai intoarce...atunci iti incatusezi contiinta obligand-o sa accepte ca e gata, ca a plecat si ca trebuie s-o uiti. O uiti in sfarsit si cand e totul perfect, iti amintesti... de pierderea aia din trectul tau pe care o regreti asa mult si suferi ca ai dat-o afara din sufletul tau si iti promiti ca n-o sa-i lasi pe copiii tai s-o faca, dar e prea tarziu. In zilele astea maturizarea apare din ce in ce mai devreme..cu toate astea, e bine. E bine ca acei copii ce se nasc si nu mai sunt copii din primul an de viata nu vor mai suferi aceasta pierdere. NU vor mai gusta din aceasta dulce miere a vietii, nu vor stii ca exista ceva mai bun ca viata de rutina ca adult...Copilarie, te vreau!