De nu pot dormi in unele nopti? Pentru ca am angajat un ingeras care zice bancuri proaste! De ce nu pot sa ma trezesc dimineata? Pentru ca e canadian si are impresia ca e de abia 10 seara deci insista sa dorm. De ce ne sta mereu paru rau dimineata fetelor? Ca o mie de pitici l-au folosit ca teren de joaca noaptea trecuta. De ce imi rod unghiile? Pentru ca in fiecare zi ma duc la salonul care are sloganul : Transformam unghiutele in ciocolatele! IREZISTIBIL va zic eu. De ce nu invat de multe ori si mizez pe alte solutii? Pentru ca imi testez capacitatile de intuitie si de descurcare in orice situatie. De ce am blog? Pentru ca decat sa-mi treaca ganduri prin minte si sa le dau uitarii mai bine le stochez aici. Daca mai aveti intrebari despre mine, here you can Ask Georgi.


De dimineata zeci de cereale marsaluiau pe masa din bucatarie gata de atac. La scoala, o mie de pagini strigau indurerate dupa ajutor. Pe drum spre casa, am zarit mii de fulgi albi ce se zbateau nervosi prin adieri de vant. In camera mea am simtit peretii prabusindu-se de melancolie si monotonie. In parc 10 copaci isi plecau crengile despicate catre alee, o armata de fire de iarba striga indemnuri de batalie si raul ascundea sub valurile lui o furie inca nedezlantuita. E seara. Stele parca au luat-o si ele razna. Nori negrii de furie trec rapid, lasand in urma puzderie de stele ce pulseaza nerabdator. Ce se petrece? E in mintea mea? Sau poate natura a fost mereu asa, numai ca nu am observat-o...sau poate...poate vine un razboi. Al fortelor. Al marimii. Al puterii. Al dominatiei. Dupa ce am fost creati de natura i-am intors spatele. S-o fi suparat? Ramane de vazut. Rachete nucleare, bombe, armuri si soldati bine antrenati sau cutremure, tsunami-uri, furtuni si ape involburate? E batalia tuturor si poate mai avem o sansa, sa-i cerem scuze. Am lasat-o fara podoabe, hai sa-i punem "implanturi" de arbori. Am secat-o, hai sa-i facem o perfuzie. Am sugrumat-o sub beton, hai s-o lasam sa respire. Hai!