De dimineata zeci de cereale marsaluiau pe masa din bucatarie gata de atac. La scoala, o mie de pagini strigau indurerate dupa ajutor. Pe drum spre casa, am zarit mii de fulgi albi ce se zbateau nervosi prin adieri de vant. In camera mea am simtit peretii prabusindu-se de melancolie si monotonie. In parc 10 copaci isi plecau crengile despicate catre alee, o armata de fire de iarba striga indemnuri de batalie si raul ascundea sub valurile lui o furie inca nedezlantuita. E seara. Stele parca au luat-o si ele razna. Nori negrii de furie trec rapid, lasand in urma puzderie de stele ce pulseaza nerabdator. Ce se petrece? E in mintea mea? Sau poate natura a fost mereu asa, numai ca nu am observat-o...sau poate...poate vine un razboi. Al fortelor. Al marimii. Al puterii. Al dominatiei. Dupa ce am fost creati de natura i-am intors spatele. S-o fi suparat? Ramane de vazut. Rachete nucleare, bombe, armuri si soldati bine antrenati sau cutremure, tsunami-uri, furtuni si ape involburate? E batalia tuturor si poate mai avem o sansa, sa-i cerem scuze. Am lasat-o fara podoabe, hai sa-i punem "implanturi" de arbori. Am secat-o, hai sa-i facem o perfuzie. Am sugrumat-o sub beton, hai s-o lasam sa respire. Hai!


This entry was posted on 23:17 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1 comentarii:

    Johnny Nica spunea...

    hai!!....hai sa o lasam sa respire....te sustin:p....hai sa ne facem viata mai usoara...ca nici acum nu e prea tarziu:x

  1. ... on 16 apr. 2010, 23:26:00