Capetele noastre sunt plecate asupra caietelor şi liniştea apasă atmosfera din sala de clasa. Afară frunzele ruginii tremură sub bătaia vântului şi gerul bate în geamuri agresiv,dar palmele mele sunt transpirate şi faţa-mi e dogorită de o căldură insuportabilă. Profesorul îşi trece mâinile uscate şi lungi peste coperta netedă a catalogului. Îl deschide şi inima mea începe să galopeze cu putere. Întoarce câteva pagini şi se opreşte brusc.Răsuflarea îmi stă în loc. "Ionescu,la tablă!". "Pfui!am scăpat şi acum!",mi-am zis în gând.
Ştiu că nu are o mare importanţă nota pe care aş lua-o,dar nu îmi pot stăpâni sentimentele când vine vorba de un profesor atât de dur.Poate e o prostie,dar mă înspăimântă gândul de a ieşi la tablă. După ce îl termină într-un mod abuziv pe colegul ce se află încă la tablă,plescăie mulţumit din buze şi-l trece la loc sfârşind tragicul episod cu un 4. Inima începe iar să bată din ce in ce mai puternic,aş putea fi eu următorul executat. Îmi arunc privirea peste ceas:mai sunt 5 minute până la pauză. Nu apuc să mă relaxez prea bine că imi aud numele. Chipul îmi păleşte şi mă ridic în capul oaselor tremurând. În drumul spre tablă mii de gânduri îmi tulbură minţile: "S-a zis cu mine." Nu apuc să strâng creta între degetele reci şi subţiri,că aud clopoţelul răsunând. Durează câteva secunde să mă dezmeticesc şi să realizez, că am scăpat!


This entry was posted on 19:42 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: